Filele de istorie ale Romaniei ar trebui sa reprezinte mandria fiecarui roman, dar si un impuls pentru a ne zbate sa transformam tara intr-un model pentru intreaga Europa. Pentru ca avem cu ce ne mandri, iar acesta este un fapt!
Una dintre aceste file, reper de baza pentru inima frumoasei Romanii dar si pentru Romania, in intregul ei, este rascoala din 1784. Conducatorii acestei rascoale vor ramane pentru totdeauna modele de curaj si patriotism.
Nicola Ursu, numit si “Horea”, dupa modul in care canta si horea in zilele de sarbatoare, era taran din satul Albac, Transilvania. Alaturi de sotia sa, Ilina, si de cei doi fii, Ion si Luca, Horea ducea o viata modesta, muncind pe unde gasea, fie la campie, fie cu uneltele de bardas.
Umbla imbracat traditional, ca toti taranii, purtand cu fala frumosul costum romanesc din munti.
Avea 54 de ani cand a intrat in istorie, in 1784.
Closca, pe numele sau adevarat Ion Oarga, era cel mai apropiat tovaras al lui Horea. Asemenea acestuia, Closca lucra ca iobag pe mosiile satului de la Carpinis. In 1784, avea 40 de ani.
Tot din Carpinis era si Giurgiu Marcu. Nascut in tinutul Zarandului, pe Cris, acesta si-a luat, ulterior, numele de Crisan. Robust, curajos si energic, Crisan avea 52 de ani in timpul rascoalei din 1784.
Cei trei eru buni prieteni si, ca toti ai lor, traiau intr-o Transilvanie asuprita de austrieci si de feudalii unguri.
Taranii din Transilvania erau satui de exploatare si de viata pe care o duceau. O viata din care bucuria lipsea cu desavarsire.
Romanul era privit ca un animal de povara, iar limba si credinta ii erau dispretuite. Romanii ardeleni traiau un calvar care parea sa nu se mai termine, fiind asupriti de mosierii unguri si de Imperiul Habsburgilor de la Viena.
Un calvar incarcat cu obligatii, forme de abuzuri, munci in plus dar si munci in locul celor scutiti. Aceasta era viata pe care o duceau taranii romani din Transilvania: munci la curte, la moara, la padure, erau carausi pentru stat sau pentru armata, intretineau slujbasii si strangatorii de biruri etc.
Plangerile la Viena erau zadarnice. Tot zadarnice erau si scrisorile, memoriile si dovezile tristelor suferinte, dovezi cu care Horea se ducea inaintea imparatului.
Pentru ca situatia devenise de nesuportat, multi alegeau sa plece, trecand muntii fie in Tara Romaneasca, fie in Moldova. Cei ramasi au decis sa porneasca o rascoala.
Taranii din Alba s-au indreptat spre Vidra si Albac, sub conducerea lui Horea. Closca si Crisan au pornit spre Abrud, patrunzand in regiunea miniera.
In noiembrie, rascoala curprinsese deja regiunea Aradului, ajungand la Cluj si Deva. Taranii s-au inarmat cu furci, sulite, topoare, coase si pusti, recunoscandu-i drept capitani pe Horea, Closca si Crisan. Toata mahnirea stransa in sufletele lor s-a revarsat. Stapanii unguri au fost siliti sa fuga, castelele si conacele fiindu-le nimicite.
Clopotele bisericilor, buciumele si focurile aprinse pe deal chemau romanii la revolta. Cei care ii asuprisera atata timp, nesocotindu-le dreptul de a trai pe acel pamant al lor, plin de bogatii, erau acum cuprinsi de spaima.
Horea este prins la Bucium insa, datorita romanilor, este eliberat repede. Cei rasculati au pus conditii stapanilor lor: sa nu mai existe nobilime, pamanturile nobililor sa fie impartite oamenilor de rand, iar nobilii sa plateasca dari catre stat, ca toata lumea.
La 12 noiembrie se ajunge la o intelegere si, pentru 8 zile, luptele inceteaza. Insa nobilii nu au luat in seama cerintele romanilor si au folosit cele 8 zile ca ragaz pentru a-si uni fortele si pentru a forma o armata.
Intre timp, Horea, Closca si Crisan pregateau oamenii de o noua lupta.
Confruntarea are loc la sfarsitul lui noiembrie 1784. Speranta romanilor se pierde atunci cand armata imperial intra in actiune de partea nobililor.
Satele sunt, treptat, luate cu asalt de multimea de soldati, care ii cauta pe conducatorii rascoalei. Acestia din urma aveau sustinerea taranilor, care ii aparau.
La 27 decembrie 1784, Horea si Closca au fost descoperiti in padurea Scoruset, unde stateau si se incalzeau la un foc mare. Zapada era proaspata, asa ca urmele lor nu fusesera acoperite.
Cei doi au fost prinsi, legati si, pentru a nu fi salvati de tovarasii lor, a fost anuntata repede armata. Au fost inchisi in Cetatea Alba Iulia unde, ulterior, a fost adus si Crisan. Au fost inchisi in celule separate, bine pazite. Au indurat cu stoicism torturile si chinurile la care au fost supusi.
La 13 februarie 1785, in celula sa, Crisan si-a luat viata, sugrumandu-se cu sireturile opincilor. Dupa doua saptamani, a fost hotarata condamnarea la moarte, prin frangerea pe roata, a celorlalti doi conducatori ai rascoalei.
Sub roata a fost pus, mai intai Closca, al carui supliciu a durat o ora intreaga. Horea a trebuit sa indure, privind cumplita moarte a prietenului sau. A urmat, apoi, si randul lui.
Acesta a fost sfarsitul, in cumplite chinuri, al conducatorilor rascoalei de la 1784.
In sufletul romanilor, Horea a fost si va ramane mereu marele razvratit impotriva nedreptatilor. El a alinat durerea poporului, hranind speranta la o viata libera. Si, mai presus de toate, lupta pentru libertate a avut un rasunet larg in toata Europa.
La Alba Iulia, pe locul suferintei acestor martiri, poporul roman s-a reunit pentru totdeauna, in 1918.
Alba Iulia este un oras care impleteste actualitatea cu parfumul viu al istoriei. Memoria bravilor rasculati este pastrata cu cinste, in onoarea lor fiind ridicat, in 1937, un frumos obelisc.
Daca doriti sa includeti in planurile voastre si o vizita in Alba Iulia, simbolul reintregirii neamului, Radio Alba va sta la dispozitie cu informatii despre manifesarile din judet, obiectivele turistice si multe altele. Pentru ca, nu-i asa, nu strica un plan al itinerariului facut din timp.
