Mirosul de cozonaci care te imbie inca de la intrare, parfumul de portocale impletit cu aroma de brad, clinchetul clopoteilor pe care ii agita colindatorii pe strazi, sunetele de chitara din colindelei lui Hrusca si jocurile de lumini din brad care imbraca toata casa in sclipiri colorate, toate acestea sunt lucruri care imi umple sufletul de bucurie atunci cand imi amintesc cat de frumos era in perioada de Craciun, atunci cand eram copii.
Timpul trece, odata cu el se duce treptat si magia, se ridica valul acela de pe ochi si incepi sa te trasnformi usor usor tu in adultul stresat care isi doreste ca totul sa fie perfect pentru bucuria celor mici. Din pacate nu pot fi decat transformate in amintiri toate clipele frumoase, amintiri care sa iti bucure sufletul si mintea de fiecare data cand te gandesti la ele.
Nu era nimic mai frumos ca impodobitul casei si al bradului, imaginea tatei cand se urca pe scara si inconjura streasina casei cu un furtun LED colorat, de care atarnai stelute si globulete colorate, este o amintire care iti trezeste emotii si iti aduce un zambet larg pe fata.
Astazi, tu esti cel care se urca pe scara in timp ce tatal tau, impreuna cu nepotul sau in brate, stau si iti admira indemanarea, fiind tu, cel care, pentru cel mic, vei ramane mereu intiparit asa, stresat si totusi entuziasmat, priceput si invincibil.
Unde este oare clipa aceea cand intrai in casa si erai imbatat si purtat cu pasi repezi catre bucatarie, ademenit fiind, parca ca in desenele animate, de mirosul de cozonaci proaspat copti din cuptor, pe care, bineinteles, bunica ii realizase cu toata dragostea si indemanarea si pe care, in mod evident, nu aveai voie sa ii gusti pana la masa de Craciun.
In zilele noastre, desi este extrem de benefic pentru natura si pentru mediul inconjurator, brazii falnici si verzi care lasau aroma dulce si intepatoare in toata casa, sunt inlocuiti de cei artificiali, care in ciuda aspectului perfect simetric si estetic, par a nu iti mai inspira atatea emotii si sentimente de entuziasm si nerabdare in fata ritualului de impodobire.
Poate ca nu este de vina modelul sau naturaletea bradului, ci doar anii care au trecut si au pus pe umerii tai realitati si responsabilitati, fara de care, un Craciun ar putea parea perfect, exact asa ca in copilarie.
Bineinteles, exista si parti care au ramas neschimbate, exista emotii si sentimente pe care niciodata, nimic, nu le va putea sterge sau estompa.
Clipele de fericire pe care le avem cu totii in seara de Craciun, atunci cand stam asezati in jurul mesei, alaturi de toti cei dragi noua si suntem inconjurati doar de iubire, de dragoste si de pace, intreaga atmosfera fiind invaluita in liniste, in timp ce pe rasuna aceleasi colinde, etern indragite.
Sa nu uitam sa ne bucuram de aceste clipe niciodata, sa ne pastram mereu in minte si in suflet, amintirile care ne fac sa zambim, astfel incat, acum, cand responsabilitatea unui Craciun perfect ne revine noua, sa stim exact ce pasi trebuie sa urmam si ce trebuie sa vada si sa simta cei mici, pentru a putea sa duca mai departe intreaga atmosfera si magie de Craciun.
