Albirea dintilor este tehnica de restabilire a culorii dintelui natural, sau de albire dincolo de nuanta dintelui natural.
Restabilirea culorii dintelui natural este posibila prin simpla indepartare a petelor (de cei, cafea, tutun, vin rosu) si a tartrului de pe suprafata dintelui. Acest lucru se realizeaza ori de un profesionist la un cabinet stomatologic, ori la domiciliu, prin diverse metode de albire dentara. Tartrul se indeparteaza de catre un profesionist dentar.
Pentru albira dintelui natural se foloseste termenul de inalbire. Inalbirea dintilor este o procedura comuna in stomatologia cosmetic, profesionistii folosind o serie de metode diferite.Multe prduse sunt comercializate si pentru uz casnic. Tehnicile include benzi de albire, stilou de albire, gel de albire si albire cu laser.
In cabinet, medical stomatolog examineaza pacientul, lundu-i datele istorice dentare( inclusive alergii si sensibilitati), uneori apeland la radiografii dentare, pentru a determina natura si profunzimea eventualelor nereguli. Pentru albire se folosesc ghiduri de masurare a culorii dintelui. Aceste nuante determina ecicienta procedurii de albire, care poate varia dela doua pana la sapte nuante. Efectele albirii pot dura mai multe luni, dar pot varia in functie de modul de viata al pacientului.
Procedurile de albire folosesc,in general, o lumina de protectie aplicata pe gingii, pentru a reduce riscul de arsuri chimice ale tesuturilor moi. Agentul de albire este, fie peroxid de carbamida, care se descompune in cavitatea bucala, pentru a forma peroxid de hydrogen, sau peroxid de hydrogen in sine.
Inalbirea este mai putin eficienta atunci cand culoarea dintelui este gri, fiind eficienta cand culoare acestuia este galbena. Inalbirea este ineficienta in cazul in care petele dentare apar din cauza antibioticelor (tetraciclinei). Decolorarea tetraciclinei necesita albire prelungita, deoarece este nevoie de mai mult inalbitor. De aceea se recurge la alte metode de a masca pata. Un strat subtire de material compozit este aplicat pe partea din fata a dintilor si apoi fixat cu o lumina albastra.
Puterea de albire a dintilor este accelerate de folosirea energiei luminii intr-un cabinet stomatologic. In aceasta procedura pot fi folosite diferite tipuir de ennergie, cele mai frecvente fiind de halogen, led-uir, sau arc de plasma. Utilizarea luminii, in timpul albirii, creste riscul de sensibilitate dentara si nu poate fi mai eficienta decat albirea fara lumina, atunci cand se folosesc concentratii mari de peroxid de hydrogen.
Albirea interna a dintelui se aplica pentru a-l decolora di interior spre exterior. Acesta precedura se efectueaza pe dinti devitalizati, care au fost supusi uni tratament endodontic.
La domiciliu, metodele de albire include geluri, gume de mestecat, paste de dinti, benzi de albire, care nu sunt eficiente pe termen lung.
Pastele de dinti contin rareori peroxide de carbamida, peroxide de hydrogen sau orice alt agent de inalbire. Mai degraba ele sunt abrasive( contin alumina, dihidrat fosfat dicalcic, carbonat de calciu, sau siliciu ), destinate sa elimine petele de pe suprafata dintelui. Utilizarea excesiva sau de lunga durata a pastelor abrasive provoaca abraziunea dentara intunecand incet aspectul dintelui.
O metoda considerate a fi albirea naturala a dintilor, este folosirea acidului malic, continut in sucul preparat, in specia,l din merele verzi. Dar consumul excesiv de bauturi acide dizolva incet smaltul dintelui, colorand in galben dentina, ceea ce duce la inchidera culorii dintelui.
Consumul merelor, telinei, morcovilor ajuta la mentinerea dintilor albi, deoarece acestea actioneaza si la indepartrea petelor naturala, contribuind la mentinerea respiratiei proaspete si uciderea bacteriilor.
