Daca ne-am fi nascut acum 70 de ani, si mai aveam ghinionul sa ne nastem in mediul rural, la fel ca 80% din populatie, atunci destinul nostru era deja prestabilit. Am fi facut 4-8 ani de scoala, daca era norocosi am fi ajuns chiar si la liceu, desi putini oameni din mediul rural isi permiteau sa plateasca drumul unui copil prin liceul de la oras.

Lucrurile ar fi stat putin diferit daca ne nasteam la oras. Daca aveam o familie instarita atunci era foarte posibil sa ajungem la liceu si cine stie, poate chiar la facultate in tara sau prin Viena sau Paris. Acum 70-80 de ani, educatia era singurul mod prin care am fi reusit sa ne construim o cariera, si nici macar atunci nu aveam prea multe optiuni de dezvoltare.

Probabil un post de profesor universitar, cercetator sau medic sau invatator-profesor prin vreo scoala. Domeniile muncii “respectabile” ( adica aceea platita corect si cu reputatie buna) eram cam acestea, in timp ce toti ceilalti erau muncitori in agricultura sau aveau deschisa vreo pravalie ori lucrau ca “oameni in casa” pentru familiile instarite.

Daca ne-am fi nascut in perioada comunista, situatia ar fi fost relativ imbunatatita. O multime de muncitori in noua industrie a patriei (macar erau calificati inainte sa inceapa munca), si cateva posturi respectabile in birocratie sau in sistemul public al statului (aici se incadreaza toate campurile muncii pentru ca antreprenoriatul nu era vazut cu ochi buni).

In anul 2015 lucrurile au progresat in asa maniera, incat, educatia nu mai este pe primul loc. Sau macar nu mai reprezinta atat de multa eruditie ca in trecut. Dupa marele fiasco al diplomelor eliberate pe banda rulanta, angajatorii sunt reticenti cand vine vorba sa angajeze un absolvent de studii superioare. De atunci se cere cu precadere experienta in domeniul dorit.

Asa ca multi tineri fie se orienteaza din timp si se inscriu in programe de voluntariat, stagiatura platita sau neplatita, pentru ca la absolvire sa aiba ceva demn de trecut in CV.

Chiar si cei care au absolvit doar liceul au mult mai multe optiuni de angajare, chiar si ca muncitori necalificati, insa nu neaparat. Multe domnisoare reusesc acum sa se angajeze ca si modele de videochat, sa lucreze in baza unui contract, sa isi construiasca o experienta si un buget considerabil si sa ajunga sa traiasca la un nivel acceptabil, daca nu chiar superior majoritatii populatiei tarii noastre.

Educatia a ramas un pivot, un punct de plecare pentru tineri si angajatori deopotriva, insa, nu mai este la fel de important. Acum educatia pur scolastica isi pierde din valoare, in fata tanarului din 2015, pentru ca metodele si mijloacele de invatare s-au modificat simtitor.

Trainingurile si stagiile de practica sau chiar cursuri de calificare suportate uneori de angajatori par sa valoreze mai mult decat 12-15 ani de munca in bancile scolii.

Oricare ar fi situatia, tanarul din 2015 poate afirma cu mandrie ca este mult mai norocos ca cel ce s-a nascut acum 60 de ani, pentru ca, intre timp, lumea s-a scimbat.

Tagged: fiasco al diplomelor eliberate pe banda rulanta, muncitori in agricultura, nascut in perioada comunista, oameni din mediul rural, post de profesor universitar, posturi respectabile in birocratie, sa ne construim o cariera